…si in anul asta, ca si in anii trecuti de altfel, ca de 8 ani incoace, o sa vina 1 iunie. Intai iuni-ii trecuti (intai iuni-ile trecute?!) m-au facut sa scriu despre paduri de tei, campuri de maci si maluri de dunare.
http://departe2.wordpress.com/2007/05/14/insemnarea-117/
a trecut foarte mult timp insa, 8 ani e al naibii de mult, nu-i asa? intreaba incet magarul. mda, 8 ani e mult, cine stie daca locurile alea mai sunt acolo.
magarul e amarat, spune ceva despre cum a trecut timpul si cum m-am schimbat si cum nu mai gandesc aceleasi lucruri sau daca le gandesc, cum le vad un pic altfel, cum am inchis ochii la unele si am deschis ochii la altele. amintirile se pastreaza in cutii de lemn incleiate nu batute in cuie, cuiele ruginesc si strica aromele, amintirile se leaga bine cu sforicele rosii sa nu fie deochiate si se tin la loc sigur, nu se deschid decat rar si cu mare bagare de seama. bagare de seama sa nu te fure, bagare de seama sa nu uiti nimic din cele ce nu trebuie uitate. cele ce nu trebuie uitate, incepe magarul sa insuruie, examen la procedura penala de dimineata, masina verde, mustele in pridvorul manastirii, lumina din padurea de tei, daca dai capul pe spate vezi cerul undeva sus, sus de tot, campul de maci, nu e de maci, e de mazare, ce conteaza, e rosu, uita-te cat de rosu si minunat e, nu o sa mai existe niciodata asa un camp, nisipul fin de pe malul dunarii, inca ma intreb cum am putut sa traim ziua aia. Locuri vazute o data, locuri in care nu m-am mai intors niciodata si probabil ca nici nu o sa o fac, locuri care ar putea la fel de bine sa fie imaginare. Intai iunie imaginar, care incepe cu a fost o data ca niciodata si sfarseste cu punct.
(pauza pentru magar sa inghita in sec si sa isi dreaga scurt vocea)
Revenind din sferele inalte la lucruri mai pamantene, in timp ce juram cu mana pe steag credinta reginei, urmasilor ei si urmasilor urmasilor mi-a trecut prin cap ca de fapt si de drept jur stramb, daca ar fi razboi as lupta cu romanii, sau daca nu as lupta macar as face ca mos Miron (ha, ca mi-am adus aminte pana la urma de povestire) si as da toata otava cailor romani.
