Desi m-am dezabonat la The Nyer, pentru ca in unele saptamani nu vine si cand vine, vine prost, l-am primit in continuare in ultimele catea saptamani. In acelasi timp mi-am cumparat The Time, care mi se pare un fel de hibrid intre The Economist (acoperind cam acelasi tip de subiecte) si TNYer (ca fel de prezentare). Cum spunea si The Arrow mai demult, The Economist e depresiv, stilul e prea abrupt si imi da dureri de cap. Time pare mult mai accesibil si imi ofera o gama de subiecte diferita fata de TNY. Nu am statii destule la metrou ca sa ma culturalizez in liniste. In plus, ma simt vinovata sa ma limitez la a citi reviste si as vrea sa imi fac timp sa citesc si cate o carte – dar din lipsa de inspiratie si timp e greu.

Poate am inceput sa ma maturizez (mai bine mai tarziu decat niciodata) dar mi se pare vital sa fiu informata. A inceput sa imi faca placere sa citesc analize financi-eco-politice, ca un om mare, zice magarul, mai aud de una, alta, mai fac o conexiune, imi mai fac o parere si uite asa ajung la concluzia ca stirile la televizor sunt mai mult decat proaste. Incep sa cred ca e extrem de dificil sa fii jurnalist bun, sau invers, cred ca e foarte usor sa fii jurnalist prost.

Ei bine, trenul asta e cumva nesatisfacator. In general trenurile aici mi se par lipsite de imaginatie. Sunt finite, stii clar ca nu pot sa mearga, cel mai bun caz, pana undeva la mare, in cel mai rau caz, se opresc undeva in drum. Dar sa presupunem ca trenul meu de dimineata, ala care fluiera, e un tren serios care nu se multumeste cu jumatati de masura si merge pana la capat. Ei bine, capatul ala e la o mare, pe oricare parte ai da-o tot intr-un mal se va opri. Cred ca e frustrant sa fii tren pe o insula, sa stii ca nu poti sa visezi la sine nesfarsite si la drumuri de cat vezi cu ochii. Sunt convinsa ca eurostarul, cand intra sub canal e in al noualea cer, stie ca daca vrea poate sa evadeze, sa o ia pe o sina si apoi pe alta si sa se duca unde il poarta rotile. Nu ca ar face-o, dar e vorba de promisiunea unei evadari continuta in drumul respectiv. Posibilitatea exista, si uneori simpla existenta a unei posibilitati poate sa iti tina de cald.

In alta ordine de idei, mi se pare nemaipomenit ca pietrele dintre sinele de tren au aceeasi forma oriunde pe lumea asta. Pe cautatelea.

Regimul merge perfect, 10 kile in minus in 4 luni. Sunt la greutatea ideala, tintesc spre inca 6 pentru a ma califica drept slaba si a-mi crea un fel de siguranta, nu de alta dar mi-am stramtat absolut toate hainele. No going back.

Mi-am luat Kindle, varianta noua fara butoane dar si fara touchscreen, pt ca pana una alta numai americanii pot sa dea paginile cu degetul – de ce nu se vinde si in afara americii varianta noua ma depaseste. Recomand cu caldura jucaria, e geniala. Am pus in balanta aspectul negativ al pirateriei si aspectul pozitiv al dezvoltarii mele intelectuale si neuronii mei au castigat detasat, iti sta mintea in loc cate carti sunt la liber. Si pentru ca aveam orice alta varianta, am inceput (si terminat) Help, interesanta pt ca mi s-a parut deosebit cum e descris felul de a vorbi al servitoarelor, dar povestea in sine e mai mult decat subtirica. Poate sunt in minoritate, dar detest povestile previzibile iar asta nu e prima oara in care imi promit sa nu mai citesc o carte careia i s-a facut reclama pe panouri publicitare in metrou. Rusine mie ca ma las prinsa in plasa de publicitate, dar adevarul e ca mereu sunt intr-o cautare de carti bune. Marketing mult inseamna in general asa numitul best-seller despre care toata lumea vorbeste si care daca il iei la bani marunti e de o calitate indoielnica. Vezi Codul lui Da Vinci, fata cu dragonul tatuat si cu calculatoarele la degetul mic, harry potter. Teoria asta nu o aplic decat la carti pentru ca un film care are reclama intinsa pe toate gardurile inseamna ca e un film prost cu buget mare si se stie, asta e reteta succesului cand vine vorba de filme. Popcorn mult, distractie la maxim, subiect usurel si fara filme de arta ca nu tine gluma. Am incercat din rasputeri sa ma concentrez pe primele 10 minute din Norwegian Wood pentru ca tin minte ca mi-a placut cartea, dar pentru dumnezeu…..! Pe cand Cei 3 muschetari, (film vazut in weekend) a fost usurel, cu impuscaturi, scurt si la obiect si pentru ca tot e in 3D, cu multe chestii care cad, zboara si in general vin inspre ecran, ca sa stii de ce ai dat 4 lire pe ochelarii de 3D.

Revin cu amanunte si concluzionez cu inca o poza:

Deabia apuc sa respir, iar accesul la net e restrictionat, ceea ce inseamna ca e complicat cu blogul. As avea ce sa scriu dar nu cred ca intereseaza pe nimeni de fapt si de drept, in plus sunt superstitioasa si mi-e frica sa nu cobesc ceva . Sunt bine si ma simt recunoscatoare pentru oportunitatea asta. Si cam atat.

De la birou se vede cerul.

Simtit fenomenal acasa. Punct. Rochia magica a functionat din plin. Punct.
Schimbat serviciul. Punct. Ura. Punct. Neinceput inca, mai am o saptamana de concediu. Punct. Ma duc sa vad daca intr-o anume insula chiar sunt sardine.

Magarul e sanatos, ceea ce va doresc si domniilor voastre.

In alta ordine de idei, frumoasa noastra urbe arde voios, tineretul de azi, viitorul de maine, generatia de aur e ocupata cu spartul geamurilor la magazine, furatul a tot ce se poate fura si apoi pusul de videos pe net, ca sa isi dea si altii seama ce valoare au ei. Parerea mea proprie si personala e ca as trebui sa ii dea cap in cap, doi cate doi si sa scoata armata pe strada, pt ca pana una alta politia e neputincioasa in fata generatiei de aur. Parerea sefului politiei e ca parintii ar trebui sa isi cheme copiii acasa – doh!, cum nu ne-am dat seama, asa se rezolva cele 3 zile and counting de haos, cu parintii luandu-si de ureche odraslele.

Mai am doua saptamani in acest loc de munca si deci numar zilele.

1.     De vreo 2 ani de cand ne-am mutat in casa asta, in dormitor, deasupra patului conjugal sunt agatate doua rame albe, si inauntru si pe dinafara. Singura chestie cu care si eu si AS am  fost de acord e ca ar fi frumos sa avem doua tablouri deasupra patului (where the magic happens, asa cum am invatat din emisiunile The Crib, la care ma uitam non stop pe vremea cand MTV facea partea activ din viata mea de adolescenta teribila). De doi ani de zile deci, trecem periodic prin discutii de genul bai, ne trebuie niste tablouri, da, ne trebuie, sarim amandoi pe situri de genul art.co.uk sau overstock, ne aratam unul altuia idei, ce parere ai de asta, nu, e naspa, ok, atunci asta…. si uite asa mai trece inca un anotimp, sau vorba cantecului, un  an, un timp.

Deci intrebarea e in felul urmator: cine ce are in dormitor? astept idei, linkuri, sfaturi utile, inspiratie. mentionez ca peretii sunt albi, patul si noptierele sunt clasice, de lemn caramel, ca nu avem oglinda deasupra patului, ca mocheta e crem si pe una dintre comode e un bonsai. Deci ceva calm, clasic, care sa mearga intr-un set dublu. Vorbesc serios, am nevoie de ajutor.

2.   Doi la mana, povestea e mai lunga, cert este insa ca in asteptarea unui raspuns vital de important, m-a lovit realizarea ca “so long, suckers” nu e chiar cel mai inspirat mod de a incheia o scrisoare de demisie. Magarul rumega la niste paie de stres si emotii, dar si pt ca sunt permise de dieta.

Inca 6 kile si am rezolvat-o, cum s-ar zice. Mai vorbim de Craciun, face pe cinicul magarul, pt ca intre noi fie vorba, nu pot chiar sa cred ca scaderea asta va continua in acelasi ritm. Pana una alta insa, continui, ca magarul lui Buridan.

Deci de 3 sapt am eliminat complet paine, cartofi, orez, in general orice fel de carbohidrati si am inlocuit totul cu carne, iaurt cu grasime 0% (suprinzator de gustos) si oat bran, care nu stiu ce e, arata ca praful care se lasa pe fundul cutiilor de muesli dar e in regula – daca esti cal e o delicatesa, pun pariu. Legumele le-am introdus teptat, dar am observat ca daca mananc doar o salata la pranz, pana seara mi-e foame, pe cand daca mancanc peste cu iaurt la pranz, seara o pot incheia perfect cu un iaurt cu fructe (0%, evident).

Rezultatele ar terbui sa fie mai spectaculoase, dar 2 kile in minus sunt un foarte bun incentive (vorba fotbalistului , cum ii spune lui incentive in rom., stimulant?), si desi scopul final sunt 10 kile in minus si sub nici o forma nu imi pot imagina ca asta se va intampla in ritmul asta (see you at Christmas?!), tot e mai bine decat nimic.

In alta ordine de idei si complet fara legatura, printesa lor e mai frumoasa decat a noastra, sau cum s-ar spune, Kate M. nici nu se compara cu Charlene W. . Absolut fenomenala, mor de invidie de cat de bine ii arata parul in coc de fiecare data, e frumoasa si eleganta si distinsa si cu un cap mai inalta decat el si ce mai, e blonda!

Dau calul meu pentru un coc ca ala, mai ales ca am super-truper nunta la final de august (da, de asta am inceput regimul, mister elucidat) si acum ca mi-am luat rochie magica (omg, omg, it’s so lovely I could die!) incerc sa ii explic lui mama ca coafoza ei, mai precis Tanti Nuti de la coaforul din coltul blocului, nu sunt convinsa ca stie sa faca si cocuri care nu intra in categoria “de nasa”.

Si acum, dupa ce v-ati revenit din lesin, mana sus cine e de acord cu mine ca asta e cel mai grozav lucru auzit vreo-data (si cu si fara liniuta). Daca as fi fost barbat, cred ca as fi fost cel mai romantic barbat de pe lumea asta, ca altfel nu imi explic de ce fanteziile mele sunt atat de colorate.