doua chestii

Doua chestii, extrem de importante, fiecare in felul ei:

1.     De vreo 2 ani de cand ne-am mutat in casa asta, in dormitor, deasupra patului conjugal sunt agatate doua rame albe, si inauntru si pe dinafara. Singura chestie cu care si eu si AS am  fost de acord e ca ar fi frumos sa avem doua tablouri deasupra patului (where the magic happens, asa cum am invatat din emisiunile The Crib, la care ma uitam non stop pe vremea cand MTV facea partea activ din viata mea de adolescenta teribila). De doi ani de zile deci, trecem periodic prin discutii de genul bai, ne trebuie niste tablouri, da, ne trebuie, sarim amandoi pe situri de genul art.co.uk sau overstock, ne aratam unul altuia idei, ce parere ai de asta, nu, e naspa, ok, atunci asta…. si uite asa mai trece inca un anotimp, sau vorba cantecului, un  an, un timp.

Deci intrebarea e in felul urmator: cine ce are in dormitor? astept idei, linkuri, sfaturi utile, inspiratie. mentionez ca peretii sunt albi, patul si noptierele sunt clasice, de lemn caramel, ca nu avem oglinda deasupra patului, ca mocheta e crem si pe una dintre comode e un bonsai. Deci ceva calm, clasic, care sa mearga intr-un set dublu. Vorbesc serios, am nevoie de ajutor.

2.   Doi la mana, povestea e mai lunga, cert este insa ca in asteptarea unui raspuns vital de important, m-a lovit realizarea ca “so long, suckers” nu e chiar cel mai inspirat mod de a incheia o scrisoare de demisie. Magarul rumega la niste paie de stres si emotii, dar si pt ca sunt permise de dieta.

Advertisements

3 Comments

Filed under Uncategorized

minus

4 kile! si 200 de grame, adauga magarul. Intr-o luna, asta cu doua zile de nastere care au implicat cate o masa la resturant. Intre noi fie vorba, sentimentul ca poti sa respiri chiar si dupa ce inchizi nasturele de la blugi e unic.

Inca 6 kile si am rezolvat-o, cum s-ar zice. Mai vorbim de Craciun, face pe cinicul magarul, pt ca intre noi fie vorba, nu pot chiar sa cred ca scaderea asta va continua in acelasi ritm. Pana una alta insa, continui, ca magarul lui Buridan.

3 Comments

Filed under Uncategorized

de-ale mele

Inainte sa  aflu de cat de la moda este dieta asta, eu m-am apucat de ea auzind de idee de la mama, care a auzit la randul ei de la X, care a auzit de la Y ca Z a slabit 25 de kile in 6 luni. Hop, pai suna bine, ia sa cercetam, si tot cercetand am ajuns la concluzia cu AS ca nu suna asa de greu, oricum in casa in general nu avem mancare ca nimeni nu se poate obosi sa cumpere/gateasca, si deci de 3 sapt o urmam impreuna. Eu am slabit 2 kile, el 2 kile jumate, ceea ce ma face sa urc pe pereti de ciuda si sa dau vina pe retentia de apa. Apa e de vina, ca doar nu mananc dar mor de sete, deci termin o sticla de 2 litri intr-o dupamasa. Partea buna cu regimul e ca nu mi-e foame, ca nu am in cap ganduri legate de mancare, iar asta inseamna ca pot sa stau fara sa poftesc la diverse chestii.

Deci de 3 sapt am eliminat complet paine, cartofi, orez, in general orice fel de carbohidrati si am inlocuit totul cu carne, iaurt cu grasime 0% (suprinzator de gustos) si oat bran, care nu stiu ce e, arata ca praful care se lasa pe fundul cutiilor de muesli dar e in regula – daca esti cal e o delicatesa, pun pariu. Legumele le-am introdus teptat, dar am observat ca daca mananc doar o salata la pranz, pana seara mi-e foame, pe cand daca mancanc peste cu iaurt la pranz, seara o pot incheia perfect cu un iaurt cu fructe (0%, evident).

Rezultatele ar terbui sa fie mai spectaculoase, dar 2 kile in minus sunt un foarte bun incentive (vorba fotbalistului , cum ii spune lui incentive in rom., stimulant?), si desi scopul final sunt 10 kile in minus si sub nici o forma nu imi pot imagina ca asta se va intampla in ritmul asta (see you at Christmas?!), tot e mai bine decat nimic.

In alta ordine de idei si complet fara legatura, printesa lor e mai frumoasa decat a noastra, sau cum s-ar spune, Kate M. nici nu se compara cu Charlene W. . Absolut fenomenala, mor de invidie de cat de bine ii arata parul in coc de fiecare data, e frumoasa si eleganta si distinsa si cu un cap mai inalta decat el si ce mai, e blonda!

Dau calul meu pentru un coc ca ala, mai ales ca am super-truper nunta la final de august (da, de asta am inceput regimul, mister elucidat) si acum ca mi-am luat rochie magica (omg, omg, it’s so lovely I could die!) incerc sa ii explic lui mama ca coafoza ei, mai precis Tanti Nuti de la coaforul din coltul blocului, nu sunt convinsa ca stie sa faca si cocuri care nu intra in categoria “de nasa”.

10 Comments

Filed under Uncategorized

ero(t)ism

It doesn’t matter where we’re going, just come with me.

Si acum, dupa ce v-ati revenit din lesin, mana sus cine e de acord cu mine ca asta e cel mai grozav lucru auzit vreo-data (si cu si fara liniuta). Daca as fi fost barbat, cred ca as fi fost cel mai romantic barbat de pe lumea asta, ca altfel nu imi explic de ce fanteziile mele sunt atat de colorate.

Leave a comment

Filed under Uncategorized

Loserville

– Alo, Loserville, aici Departe!

Ieri, in timpul unei discutii care se pretindea a fi ceva foarte relaxat dar al carei scop ascuns era sa mi se frece ridichea si sa fiu facuta de doi bani cu zambetul pe fata, am izbucnit in plans. In timpul conversatiei. Am simtit cum mi se strang lacrimile in ochi, am incercat sa clipesc gandind “sa nu care cumva…” si in momentul ala mi s-au siroit lacrimile pe obraji in jos, in plin proces de frecare de ridiche, de fata cu cele doua javre care poarta cu glorie titlul de superioare. Delicios moment.

Lucruile nu merg  chiar cum as vrea eu. Iar cand viata imi da lamai, eu stau si ma gandesc ca am 30 de ani si inca tot cu rahaturile astea de lamai in brate sunt. Cum sa plang, dom’le, cum sa plang? Cum iti opresti lacrimile cand le simti venind?! Ma gandesc la fazele din filme, cand barbatii in momentele culminante de gandesc la baseball ca sa isi ia gandul de la culminare. Usor de zis, greu de facut.  Jenabil, jenant si penibil in acelasi timp.

I is not a happy bunny. Incerc sa imi gasesc a happy place, un loc in minte unde gandurile sunt bune si lumina este blanda, dar nu merge. Care e gandul frumos cu care te invelesti seara in minutele dinaintea somnului?

Doi la mana, credinta se poate invata? ca ma gandesc serios la faptul ca daca a avea credinta e la fel cu a crede ca totul va fi bine, ca cineva are grija de tine si o s fie ok, atunci ar fi tare bine daca as avea.

4 Comments

Filed under Uncategorized

poate gandesc prea mult, si de aici se trage totul

Adun de ceva vreme motive pentru care nu nu cred ca as vrea sa fac un copil. Si in ultimele zile am ajuns la concluzia ca daca iese cum as vrea eu, ajunge un neisparvit si imi dau palme, si daca iese cum nu as vrea eu, ajunge un fraier si iar imi dau palme. Neispravit, in sensul pe care il da mama cuvantului, la mine se traduce in cool, il indop cu muzica rock si il dau la chitara de la 10 ani, cu prieteni care se scoala dintr-o betie ca sa inceapa una noua, cu fumat si cu plecat de acasa fara un cuvant, cu fete de gat si bucurandu-se de viata cu pletele in vant. Traindu-si viata pana la capat, cu varf si indesat, si imi trag palme ca nu are bani, ca ii umbla prin cap ganduri de sinucidere si droguri. Daca iese fraier, o sa fie un impiedicat tocilar, care o sa stea sa invete si sa mearga la facultate si sa aiba o meserie serioasa, cu burta la 30 de ani si cu fundul lipit de un birou pana iese la pensie. Si imi trag palme, ca nu a fost in stare sa faca nimic special cu viata lui si e de fapt si de drept un ratat. Si mai rau, fac fata, iar asta e o cu totul si cu totul spaima.

Adica nu ca eu nu as fi un fel de ratat, dar macar in capul meu am aripi. Si intr-o alta viata, acum hat! ani, contemplam sinucideri si excese de toate felurile, e adevarat ca mi-a lipsit curajul de a merge pana la capat si m-am multumit cu betii, fumat, plecat in masini straine catre vise de libertate si alte inca cateva pe care le voi trece sub tacere dar care imi dau niste amintiri de care mi-e foarte drag. Imi port amintirile ca medaliile militare, intr-un piept imaginar, plina de mandrie ca datorita lor sunt aici, asa, acum.

Dar cum naiba faci cand stii ca copilul propriu are astfel de ganduri? Cum il ajuti, ca sa nu faca greseli prea mari? Cum nu il ajuti, in incercarea de a-l lasa sa isi traiasca viata asa cum vrea si asa cum, poate, tu nu ai apucat sa o faci?

As vrea sa pot sa fiu onesta si sincera si sa admit ca imi pierd toate serile singura acasa, cu ochii lipiti pe youtube, unde sunt sute de clipuri din concerte live GnR. Ca imi flutura in cap numai franturi de riffs de chitari, ca ma uit cu jind la a mea si nu stiu sa invat. Ca imi aduc aminte de o alta eu, mai spontana si mai libera. Intrebare intrebatoare, cum se manifesta depresia?

4 Comments

Filed under Uncategorized

chinezisme

As scrie despre cele doua saptamani jumate in China dar nici nu stiu ce anume. Cand faceam planul de concediu, am ales destinatia in speranta ca va fi ceva neobisnuit. Si chiar asa a fost, o cu totul si cu totul alta lume. Cred ca faptul ca am fost doar noi doi, cu rucsace in spate, bocanci in picioare si harta in mana a contat mult, si poate daca vizitezi intr-un grup, cu ghid, experienta e alta. Dar asa, am fost toata perioada ca pe luna. Ajunsesem sa numaram pe degete cati turisti occidentali am vazut, au fost zile intregi in care nu am vazut picior de alb. Au fost zile intregi in care nu am gasit picior de om care sa vorbeasca engleza, iar vorbitul prin semne e dificil cand vrei sa intrebi chestii de genul ce autobuz trebuie sa luam ca sa ajungem la X. Oamenii de uita la tine pe strada ca dupa urs, se opresc efectiv in loc ca sa se uite mai bine, iar de poze cu telefonul nu mai vorbesc. Uitatul insa e pura curiozitate, fara zambet, fara intentie de comunicare. Pur si simplu se uita cu ochii mari si seriosi la tine, te studiaza pana simti ca nu mai poti, le zambesti si in momentul ala deabia intorc capul. Dupa o perioada devine obositor, in general in excursii halim ce apucam, unde apucam, pe banci in parc, pe trotuare, aici nu a fost posibil, se adunau oamenii in jur ca la urs…… Si uitatul in sine la urma urmei e ok, insa personal m-am simtit aiurea fata in fata cu atitudinea usor ostila.

Mi-a placut insa totul, fara rezerve. Beijing e imens, e fenomenal de mare si de intins, cu blocuri de zeci de etaje, un fel de Bucuresti la scara larga, ceea ce mi-a dat un sentiment de comfort. Mi-am scos limba de un cot catarandu-ma pe Zid, am vazut campurile de orez si muntii de karst, unde pescarii folosesc cormorani si plute de bambus si mai peste tot ne-am dat coate cu AS “ia uite, ca in filme” :) Nu pot decat sa ma felicit ca am ales un traseu cat de cat departe de tipicele locuri turistice si sa imi dau palme de greseala de a pierde 2 zile jumate in Hong Kong care nu merita, nu are nici in clin nici in maneca cu adevarata China.

Ar fi tare multe de povestit dar totul a fost atat de alien incat nu stiu ce sa spun. Am mii de poze si sper sa ajung sa le sortez in curand.

Nihao!

Leave a comment

Filed under Uncategorized